Ne vedem acolo!
duminică, 7 februarie 2010
Blog nou
M-am mutat! M-am nişat pe frumuseţe şi stil de viaţă, dar mai alespe review-uri de produse cosmetice. Mă găsiţi pe:
miercuri, 23 septembrie 2009
O poveste cu mult soare, despre cum te faci tu mare! (2)
Dacă râzi
Dacă plângi vin trei Pitici
din beteală şi arnici
şi te ceartă că nu vrei
să vorbeşti puţin cu ei
şi te ciup dacă scânceşti
în loc să asculţi poveşti.
Dacă râzi vin şapte Flori
care s-au trezit în zori
drept la tine-n ochişori.
Primii dinţişori
Un surâs, un snop de raze.
Alt surâs, covor de rouă.
Zâmbet clinchet de mărgele
printre mâinile-amândouă.
Iar peste aceste daruri
zilnice, un alt cadou:
o fărâmă de lumină
cât un bob cu luciu nou.
Martie, surâs cu muguri.
Dar nu muguri ca oricare
pentru somnul unei flori.
Muguri cu miros de lapte
pentru doi albi dinţişori.
Degeţele-acadele
Crezi că-s zece acadele
cele zece degeţele?
Ce le tot înghiţi de zor
cu tulpină şi cotor?
Uite cum s-au supărat
şi stau triste-n pumnii mici,
pumnişori ca doi arici
daţi prin zahar vanilat!
După cum vezi, cel mai tare
plânge degetul cel mare:
- Nu credeam că-s de mâncare
aşa crud şi fără sare!
Miau şi Gu
O Pisică-pui e-un ghem
care vine dacă chem,
e un bulgăr de ninsoare
cu codiţă şi picioare,
cu pernuţe şi cu gheare.
Bea lăptic cum bei şi tu
însă zice "miau" nu "gu".
Chiar dacă e foarte mică
nu s-a pomenit vreodată
o Pisică-pui peltică.
Ţara copilăriei
Patru anişori - sprâncene
ochişori umbriţi de gene,
şi guriţa conturată
cu un strat de ciocolată.
Degeţele curioase
gata ca să tot descoase
lucrurile de prin casă.
Ţop în pat şi zdup sub masă,
nicio clipă de răgaz.
Nu umbla la aragaz,
portocala nu-ţi mai place?
Lasă prizele în pace!
Nu cu pixul pe pereţi.
Vai, tu faci cât cinci băieţi!
Patru anişori zburdalnici
au nevoie de trei paznici
ca să-nveţe să se poarte
tocmai cum scrie la carte,
ocarte de oameni mari
care nu mai vor să ştie
cum era pe când trăiau
în Ţara Copilărie.
Căpşuna cu pistrui
O căpşună cu pistrui
şi cu fes micuţ verzui
se plângea că de la soare
toţi pistruii-i cresc mai tare.
Şi că are mult necaz
că-i prea roşie-n obraz
şi pân să răsară luna,
se tot văicărea întruna:
- Of şi vai, fir-ar să fie,
de ce n-am, precum ciuperca,
pe căpşor o pălărie?
Întrebări
- Cât trăiesc gâzele?
- Gâzele trăiesc
o seară
o vară
şi, uneori,
un evantai de culori.
Cât curcubeul, bunăoară,
atât cât să bucure
Privirea noastră uimită.
Un minut.
Sau nici atât,
o clipită.
- Dar ţestoasele
cât trăiesc oare?
- Oho, ele trăiesc vreo trei-patru sute de ani.
Cât cinci rânduri
de bunici norocoşi
cu strănepoţei
cuminţi şi frumoşi.
- Dar cuvintele dintr-o poezie?
- Ele trăiesc uneori
preţ de o carte,
alteori preţ de o veşnicie.
R şi L schimbă cuvinte
Calul are coamă albă
carul merge unde vreţi,
valu-i un volan al mării,
varu-i strai pentru pereţi,
racul are cleştişori,
lacul are peştişori,
un tablou e-nchis de-o ramă,
tăietura-i de la lamă.
Dacă iei bine aminte
R şi L schimbă cuvinte.
Doar la dumneata în gulă
este o halababulă.
Ieri, azi, mâine
- Mâine
vom merge împreună să cumpărăm o pâine.
- Nu o să mergem
ieri?
- Ieri a trecut.
Deci nu vom pleca ieri nicăieri.
- Dar e adevărat că mâine am văzut
un căţeluş
cu blăniţă tărcată?
- Nici pomeneală!
Mâine n-a mai fost pănă acum
niciodată.
Bucăţi bucăţele
Cine spunea că nu sunt
şi pentru fetiţe
jocuri cu şuruburi,
maşinuţe şi piuliţe?
Mie îmi place să mă joc
cu toate lucrurile
şi, mai ales cu acele,
pe care le pot desface
bucăţi-bucăţele.
La jocul ăsta mă ajută
şi tata
care ştie locul fiecărei bucăţi
pe de rost
şi se joacă şi el
un cea şi mai bine
până le face
la fel cum au fost.
marți, 1 septembrie 2009
O poveste cu mult soare, despre cum te faci tu mare!
Asta-i o cărticică subţire,
citită de cei foarte mici
prin jumulire
iar, la vremea potrivită,
de cei măricei si-la-bi-si-tă.
O cărticiă pentru părinţi
bunici şi nepoţi,
adică o jucărie
cu care se pot juca toţi
şi fiecare-n alt fel
după câtă copilărie are-n el.
O carte de turtă dulce,
beteală şi soare
despre cum creşti tu mare.
Uite c-ai şi trecut peste prag,
uite că fără de veste
ai şi intrat în Poveste.
-------------------------
Poveste
Când erai tu foarte mică,
Gălbenuş pulsând sub coajă,
Când întreaga ta făptură
era jumătate vrajă,
când beai aerul cu mine,
când visai în visul meu
când vedeai lumina lumii
pe care-o vedeam doar eu...
Ei, dar e-o Poveste lungă
despre Dor şi Duioşie,
e o stranie Poveste
despre Aripi-care-cresc,
pe care, când vei fi mare,
poate-odată şi odată
tot am să ţi-o povestesc.
---
Cale lungă de-o poveste
Cum se vede lumea, oare,
din pătucul dumitale?
E-un ocean până-n tavan,
pân` la usă e un an,
iar pân` la fereastră este
cale lungă de-o poveste.
---
Lumea-Gu
E bolnav de gungurită
gâtişorul dumitale?
Fată mică, bulgăraş
cu mânuţe-aripioare!
Dacă vrei lăptic spui gu,
dacă nu vrei, nu spui nu,
spui tot gu, dacă ţi-e somn
gu-gu-gu dacă ţi-e frică.
Pare-mi-se Gu se cheamă
toată lumea ta pitică.
Cum se spune-n limba ta
"fată-boabă-de-mărgea"?
Gu, desigur, ce-ntrebare,
răspund ochii dumitale!
---
Fetiţa-Gu
- Cine e fetiţa Gu?
- E-o fetiţă cum eşti tu.
- Ce mai nume şi-a găsit!
- Nu e nume,-i gângurit!
- Nu-nţeleg, cum vine-adica?
- Vine, că e foarte mică
şi pe limba dumneaei
spui ce vrei şi ce nu vrei
cu o singură silabă
care plânge, râde,-ntreabă.
- Gâtul ei nu are-n el,
bine-ascuns, un porumbel?
- Are. Însă într-o zi,
mai încolo, ia aminte,
o să zboare. Şi, în loc,
o să vină să se-aşeze
un stol mare
de cuvinte.
---
Ce să-ţi dau să nu mai plângi?
Ce să-ţi dau să nu mai plângi?
Doi arici
cu ţepii mici,
Doi pisoi
cu labe moi,
sau un strop de lapte dulce
lacrimile să se culce?
- Vreau trei stele bine coapte,
ca să le mănânc la noapte!
---
....
Prima zăpadă
Ochii tăi vorbesc întruna
şi sprâncenele-amandouă
se uimesc de tot ce văd:
dacă-i soare, dacă plouă.
Sus în braţe! Să-ţi arăt
pe fereastră, peste case
prima haină de omăt.
Pomii toţi au glugă albă
casele căciuli de puf
Lungi eşarfe de ninsoare
se tot leagănă-n văzduh.
Dintre ierni, aceasta-i altfel.
Ninge cum n-a nins vreodată!
Cerul e un sac de-argint
cu beteală parfumată.
Ştii de ce, frunte mirată?
Ochi uimiţi, voi ştiţi de ce,
ninge altfel, mai frumos,
mai ca-n vis, ca niciodată?
Şi răspunsul vine simplu
după cum vine şi rima:
pentru tine, fată mică
iarna asta este prima.
---
Prima baie
Clip! Întâi un picioruş.
Clip! mânuţe şi bărbie.
Apa ca de catifea,
care mângâie, îmbie.
Uite-un strop pe nasul cârn.
Pe urechi, doi stropi perechi.
Pe obraji, două petale
sau sunt lacrime mai vechi?
Nu cumva prin apă-şi plimbă
Moşul Ene barba lui?
Apa e acum un cuib, rotitor şi albăstrui.
Înc-un pic şi am să-ţi fac
plăpumiţă ca de spumă,
trasă până spre năsuc
din beteală şi clăbuc.
Şi, dac-ai să fii cuminte,
am să-ţi fac de-aci-nainte
o scufiţă şi-un halat
din clăbuc mai parfumat!
---
(va continua :) )
miercuri, 17 iunie 2009
luni, 18 mai 2009
Marketing, branding, PR :)
1. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui:
"Sunt extrem de bogat. Casatoreste- te cu mine". Asta inseamna marketingul direct
2. Esti la o petrecere impreuna cu niste prieteni si vezi o fata superba. Unul dintre prietenii tai se duce la ea, arata spre tine si spune: "Tipul ala este extrem de bogat. Casatoreste- te cu el". - Asta inseamna publicitate
3. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii iei numarul de telefon. A doua zi o suni si ii spui: "Buna. Sunt extrem de bogat. Casatoreste- te cu mine" - Asta inseamna telemarketing
4. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te ridici, iti aranjezi cravata, te duci spre ea, ii oferi de baut, ii deschizi usa (de la masina), o ajuti sa urce, te oferi sa o duci pana acasa, dupa care spui: "Ca veni vorba. Sunt bogat. Nu ai vrea sa te casatoresti cu mine?" - Asta inseamna relatii publice
5. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Vine spre tine si iti spune: "Stiu ca esti extrem de bogat! Am vreo sansa sa te casatoresti cu mine?" - Asta inseamna recunoasterea brandului
6. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste- te cu mine". Tipa iti da o palma cat de tare poate. - Asta inseamna feedback-ul din partea clientilor
7. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si ii spui: "Sunt extrem de bogat. Casatoreste- te cu mine". Ea te ia de mana si te duce sa te prezinte sotului sau. - Asta inseamna dezechilibru intre cerere si oferta
8. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea dar inainte sa poti spune ceva, vine un alt barbat si ii spune: "Sunt bogat. Ai vrea sa te casatoresti cu mine?" iar ea pleaca impreuna cu el - Asta inseamna competitia pe aceeasi piata
9. Esti la o petrecere si vezi o fata superba. Te duci la ea si inainte sa-i spui:"Sunt bogat. Casatoreste- te cu mine" vine sotia ta - Asta inseamna restrictia de a intra pe piete noi.
PS. Şi eu vreau să mă mărit până la 26 :) Asta ce e? Hihi!
marți, 12 mai 2009
Garnier Hydralock, Loreal şi produse în general.
Staţi fetelor, nu vă agitaţi, există numai pe piaţa englezească, din câte am observat. Nu ştiu de ce, dar cred că îl consideră cam scump pentru buzunarele noastre. Dar se poate rezolva, se scot ingrediente şi se scade preţul, nu? Dacă nu, care e explicaţia că o cremă Garnier din occident hidrateaza mai bine decât una luată de pe piaţa din est? La fel am păţit şi cu balsamul de la Loreal, ăla roşu, când am venit în România a trebuit să torn juma de sticlă ca să simt efectul unui pumn din acelaşi produs, din occident. Şi aş mai putea să înşir. M-am lungit cu postarea, de fapt mi s-a terminat sticluţa mea unică de Garnier Hydralock şi am constatat cu dezamagire că nu e de găsit decât în UK. Şi sper că atunci când va fi de găsit aici să nu simt diferenţe...
joi, 7 mai 2009
Azi pe drum spre facultă...
Azi m-am gândit să mai dau şi eu pe la cursurile de la master, şi, abătută şi îngândurată, ce vâd zburdând în faţa maşinii.. Un tip, cu a sa maşină, de Bucureşti, cu "Nu mă stresa" pe lunetă. Atât mi-a trebuit. Evident, am "împumutat" telul colegului, că al meu sux, să fac poză. Ne-am ţinut după el şi când a văzut s-a panicat şi a luat-o printre maşini pe unde putea. Dar l-am ajuns, si când am fost în dreptul lui i-am făcut semn că e ok şi i-am arătat spre spate. Şi cred că s-a prins că eram încântată de nimicul acela de tăbliţă, că a zâmbit şi el şi nu a mai calcat-o aşa rău. Mi-a înveselit ziua, măcar puţin :) Heh, dacă şi trăieşte în Bucureşti e de înţeles...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
